And if everything has finished...?
Wish you were here to wipe away my tears.I just can't get it whay i can't stay lost in this moemnt?Whay i can't stay like a prisonier in your arms for years...without seeing no one.Just me and you...your beautifull eyes...my beautifull smile...and aour arms holding together making one person.Then daying before i've kissed your poisson lips...full of happyness thinking that i've had the onorr to die in your arms like an angel lost in the voice of the wind...on a bed of roses.Without any doubt i'd prefer to die for a special moment than to live for nothing...beeing blase by your pure love...into eternity.
VISE ASTERNUTE PE UN ECRAN...
...Uneori stau si ma intreb daca pot spune,prin cuvinte,chiar ceea ce as vrea sa spun...si ajung la concluzia ca NU.Sunt numeroase chestii pe care le simt dar pe care nu ti le pot spune...e atat de greu...ma simt prizoniera propriilor simtiri,trairi si ganduri...e ca si cum atunci cand esti mut iti doresti din toata fiinta sa poti pronunta cele mai frumoase cuvinte ,,TE IUBESCCC" si din nefericire nu poti...Insa am gasit un mod mai bun de a-ti spune ceea ce vreau fara sa ma folosesc de niste banale cuvinte care devin umbre o data cu timpul...FAPTELE,,,cel mai frumos mod prin care tu ma poti intelege,prin care eu ma pot face inteleasa,prin care putem fi NOI.Cel mai mic gest,cea mai mica atingere,cel mai suav zambet,si cea mai dulce privire...sunt lucruri simple,dar pe cat de simple pe atat de frumoase...si stiu ca in sufletul fiecaruia e acea vapaie care poate sa faca lumina in ceata...la inceput flacara va fi un pic difuza,dar apoi o data cu ascensiunea simtirii am putea lua foc.Asa si cu mine...asa si cu tine.Poate crezi ca sunt prea inocenta...sau poate prea visatoare.Da sunt.Visez la o lume doar a anoastra...
La o lume in care nu e lok pentru temeri...pentru indoieli...pentru minciuni.Ci doar o lume fabuloasa in care armonia a invins demult haosul...unde visele devin umbrele siluetelor noastre,unde razele soarelui ne coordoneaza pasii,unde cerul devine si mai albastru atunci cand ne uitam spre el,unde vantul...da vantul,cu muzica lui siderala acompaniaza iubirea noastra...si pasii nostrii amortesc o data cu cel mai mic fior al trupului nostru inghetat.Poate ca ti-e teama sa ma urmezi...insa nu-ti fie teama,nu-ti fac nici un rau...iubirea mea e inofensiva...asemeni unei leoaice dresate de cel mai desavarsit dresor din arena oamenilor-DUMNEZEU...
A FOST ODATA
A fost ceva timp cald si bine pentru amandoi.dar cand s-a facut din nou frig si ceata s-a lasat peste cerurile noastre joase,ni sa facut dor de singuratate amandurora.ne-am despartit sarutandu-ne,smulgand parti din celalalt ca si cum am fi murit de foame dupa clipa despartirii.ma gandeam cum vor fi noptile fara tine...poate ma voi obisnui cu absenta ta...poate voi reusi sa lupt cu otrava absentei tale.
Dar nu a fost asa.gandurile mele nu s-au putut intelege cu inima.amintirea ta patrunde pana in colturile cele mai adanci ale sufletului meu.constientizez ca totul a fsot o minciuna si totusi inima mea e intr-o continua tendinta de refugiu in orbire.imi amintesc cu cata deplinatate si pasiune am trait clipele in care ma sarutai ca si cum ai fi dorit sa-mi sorbi fiinta toata...era insa un joc pentru tine.acum ceva timp,cand mi-am dat seama,m-am ascuns in coltul cel mai adanc al camerei respectiv inimii mele si am plans.am ramas ghemuita ore in sir pana ce lacrimile m-au secat.nopti nesfarsite,pline de amaraciune,am dormit plangand.ma trezeam cu ochii umflati,ca injectati cu o supradoza de dezamagire si o luam de la capat...plangeam din nu.se pare ca ploaia din sufletul meu nu mai contenea.gandul ca,byzele care m-au atins cu atata nesat,vapai din ochii tai care ardea doar pentru mine cand eram impreuna,gura ta care zambea in lumina blanda a amiezelor alaturi de tine,acum sunt puse in scena altei piese de teatru,ma facea sa intru in pamant.ai vrut sa-mi otravesti iluziile,sa-mi spulberi visurile,sa-mi frangi aripile.si ai sfarsit prin a-mi infinge pumnalul dezamagirii drept in inima.si inca ma intreb de ce?pentru ce toate astea?
Si totusi e doar vina mea ca am pierdut marea mea iubire.e doar vina mea ca dragostea mea nu a primit niciodata raspunsul pe care poate il astepta.si uite asa,sunt acum singura cu sentimentele mele,inca vii.ramasa cu privirea in gol spre corabiile disparute,imi plec ochii spre pamant.pret de o clipa,fantasma ta,inunda singuratatea mea bantuita de nori in furtuna.si imi promit sa nu mai cer nimic niciodata.sa nu mai strig dupa ajutor cu disperare,sa nu mai ridic ochii din pamantul ud.si daca vreodata,furtuna isi va aduce aminte de mine,va cadea un inger din cer si atunci voi intinde mana spre tine din nou,caci voi simti de la mii de km departare parfumul tau.cum l-as putea uita?cand fericirea mea nu poate fi deplina decat langa umarul tau...cand doar mainile tale au stiut sa aduca bucurie trupului acesta infrigurat...cand zambetul tau renaste o data cu fiecare raza de lumina dulce a fiecarei zile...cum as te-as putea uita cand cuvintele tale mi-au patruns in inima???????
A fost ceva timp cald si bine pentru amandoi.dar cand s-a facut din nou frig si ceata s-a lasat peste cerurile noastre joase,ni sa facut dor de singuratate amandurora.ne-am despartit sarutandu-ne,smulgand parti din celalalt ca si cum am fi murit de foame dupa clipa despartirii.ma gandeam cum vor fi noptile fara tine...poate ma voi obisnui cu absenta ta...poate voi reusi sa lupt cu otrava absentei tale.
Dar nu a fost asa.gandurile mele nu s-au putut intelege cu inima.amintirea ta patrunde pana in colturile cele mai adanci ale sufletului meu.constientizez ca totul a fsot o minciuna si totusi inima mea e intr-o continua tendinta de refugiu in orbire.imi amintesc cu cata deplinatate si pasiune am trait clipele in care ma sarutai ca si cum ai fi dorit sa-mi sorbi fiinta toata...era insa un joc pentru tine.acum ceva timp,cand mi-am dat seama,m-am ascuns in coltul cel mai adanc al camerei respectiv inimii mele si am plans.am ramas ghemuita ore in sir pana ce lacrimile m-au secat.nopti nesfarsite,pline de amaraciune,am dormit plangand.ma trezeam cu ochii umflati,ca injectati cu o supradoza de dezamagire si o luam de la capat...plangeam din nu.se pare ca ploaia din sufletul meu nu mai contenea.gandul ca,byzele care m-au atins cu atata nesat,vapai din ochii tai care ardea doar pentru mine cand eram impreuna,gura ta care zambea in lumina blanda a amiezelor alaturi de tine,acum sunt puse in scena altei piese de teatru,ma facea sa intru in pamant.ai vrut sa-mi otravesti iluziile,sa-mi spulberi visurile,sa-mi frangi aripile.si ai sfarsit prin a-mi infinge pumnalul dezamagirii drept in inima.si inca ma intreb de ce?pentru ce toate astea?
Si totusi e doar vina mea ca am pierdut marea mea iubire.e doar vina mea ca dragostea mea nu a primit niciodata raspunsul pe care poate il astepta.si uite asa,sunt acum singura cu sentimentele mele,inca vii.ramasa cu privirea in gol spre corabiile disparute,imi plec ochii spre pamant.pret de o clipa,fantasma ta,inunda singuratatea mea bantuita de nori in furtuna.si imi promit sa nu mai cer nimic niciodata.sa nu mai strig dupa ajutor cu disperare,sa nu mai ridic ochii din pamantul ud.si daca vreodata,furtuna isi va aduce aminte de mine,va cadea un inger din cer si atunci voi intinde mana spre tine din nou,caci voi simti de la mii de km departare parfumul tau.cum l-as putea uita?cand fericirea mea nu poate fi deplina decat langa umarul tau...cand doar mainile tale au stiut sa aduca bucurie trupului acesta infrigurat...cand zambetul tau renaste o data cu fiecare raza de lumina dulce a fiecarei zile...cum as te-as putea uita cand cuvintele tale mi-au patruns in inima???????
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
